OnlyToys.ro foloseste cookie-uri. Inainte de a continua navigarea pe site-ul nostru te rugam sa citesti continutul Politicii de Cookie. Detalii: Politica de Cookie si Politica de confidentialitate

A fi un parinte rabdator...o provocare ?

Postat de Admin 02/04/2017 0 Comentarii

 

 

                                                             

 A fi un parinte rabdator...o provocare?

 

Ai simtit vreodata nevoia de a interveni in alegerile, gusturile copilului tau, considerand ca asa este mai bine pentru el? sau ti s-a intamplat vreodata sa intervii si sa finalizezi in locul lui o sarcina pe care acesta parea sa o finalizeze prea incet?

 

Daca da..si probabil ca ni s-a intamplat fiecaruia dintre noi, macar o data :) (constient sau nu:)) … este bine de stiut/constientizat ca in acest mod il invatam pe copil cateva lectii nefolositoare lui, inclusiv faptul ca, copilul nu se poate baza pe el/ nu poate avea incredere in el, el trebuie sa se bazeze pe noi pentru a lua decizii, ca nu rabdarea :) ci … nerabdarea este o virtute :( si ca altcineva va stabili ce este de facut mai degraba, decat sa isi asume personal responsabilitatea…

In cele din urma nerabdarea cu un copil, risca sa ii diminueze autonomia, independenta, intelegerea si increderea.

Invatand sa il lasam sa mearga mai departe in ciuda poate a “mizeriilor” lasate in urma sa, a frustrarilor si / sau a greselilor care inevitabil apar, este o abilitate esentiala atunci cand ii crestem pe cei mici.

 

Si da, chiar daca nu o avem...o putem invata :)

 

Sa ne acordam un pic de timp sa ne gandim la scopul si la frumusetea rabdarii:)

Rabdarea ne da timpul necesar pentru a reflecta, pentru a incetini ritmul si pentru a ne gandi la lume si la lucrurile pe care le facem. Este o cale care ne ajuta sa ne bucuram de ceea ce experimentam mai degraba  decat sa fim intotdeauna intr-o permanenta graba catre a ajunge la capat, doar pentru a face loc pentru urmatoarea graba :(

Rabdarea este cea care ne permite sa ne bucuram de viata, de a fi, de a trai…

Rabdarea le permite deasemenea celorlalti sa ne cunoasca si sa ne accepte in viata lor.

In momentul in care acceptam importanta rabdarii in viata noastra, devine usor sa fim rabdatori cu ceilalti. Respectandu-ne propriul ritm si ritmul celorlalti, fiind rabdatori, reprezinta o oportunitate de a oferi, mai degraba, decat de a astepta ca ceilalti sa se conformeze asteptarilor noastre.

 

Sa il intrebam pe copil ce isi doreste sa obtina, sa faca si/sau sa fie

Sa rezistam impulsului de a obtine lucrurile intr-un fel in care noi ne-am dori sa fie...chiar si un copil foarte mic poate indica intr-un fel sau altul, daca ceva ii place sau ii displace; a-i permite sa se exprime in imprejurari adecvate, este foarte important pentru el. Atunci cand intrebam care sunt preferintele copilului, sa ne asiguram ca aratam ca auzim cu adevarat care sunt raspunsurile/preferintele acestuia, parafrazand si tinand cont de ceea ce ni se spune.

Asadar … greu, dar … sa rezistam tentatiei de a schimba optiunea unui copil, referitor la ceea ce isi doreste sa faca. Putem incerca sa echilibram dorintele cu realitatile. Daca consideram ca ceea ce copilul isi doreste este nerezonabil, innacesibil sau doar un gest de “consumerism”,  acorda-ti timp pentru o discutie in care sa il ajuti sa inteleaga, in loc sa ii spui simplu “nu” sau sa alegi in locul lui fara a avea o discutie si fara a-i explica. Si dincolo de a -i explica si mai folositor poate fi sa poti sa ii dai exemple care sa il ajute sa inteleaga ceea ce ii spui.

 

Sa aratam bunavointa si interes fata de copil

Ori de cate ori este posibil, sa ii rugam frumos...asta nu inseamna ca suntem  la “comanda” celor mici. Este despre respect, este despre a le respecta dorintele si ceea ce solicita. Sa il ajutam pe copil sa invete diferenta dintre a cere ceva  si a impune ceva si care pot fi consecintele dintre cele doua situatii . Este deasemenea important sa ii invatam importanta amanarii recompensei si ca atunci cand recompensa nu este imediata, nu are lagatura cu a avea sau a nu avea ceea ce au cerut, ci are legatura cu asteptarea si cu importanta invatarii amanarii. Invatandu-i si explicandu-le amanarea din aceasta perspectiva, este mult mai sumplu decat sa le spunem “nu” .

 

Sa fim recunoscatori pentru copilul/copiii nostri si pentru toti ceilalti copii

Intr-o lume in care cu totii suntem pe fuga si mereu in graba, este foarte usor sa luam lucrurile ca si cum ne-ar fi date, ca si cum ar fi normal sa fie asa. Sa ne acordam timpul necesar pentru a ne manifesta recunostinta fata de copiii nostri, sa ii respectam pentru unicitatea lor, pentru felul lor de a fi si sa ii ajutam sa vada importanta valorizarii celorlalti intr-o maniera deschisa.

 

Sa fim smeriti :)

Fi dispus sa faci lucrurile in felul lui de a le face, atunci cand este posibil. In timp ce incercarilor lor ar putea genera frustrare sau ingrijorare, este foarte important sa le permitem celor mici sa ne arate calea/felul lor de a face lucrurile. Daca copilul se ofera sa ne ajute la pregatirea cinei, sa nu ne gandim prea mult la mizeria pe care o poate face:) Accepta ca va fi mizerie, dar realizeaza ca este o modalitatea ca ei sa invete cum sa faca ceva, ceva ce intr-o zi poate fi important ca si abilitate. Observandu-i si invatand de la copiii nostri, de la ceilalti copii, vom invata sa ii cunoastem mai bine, sa le observam caracterul, sa le observam mai bine talentele, punctele tari sau aspectele care pot fi imbunatatite, oferindu-ne astfel oportunitatea  sa ii ajutam sa isi “hraneasca” talentele si sa isi “gestioneze slabiciunile”. Daca nu le permitem copiilor sa faca lucrurile in felul lor , acest lucru ii va priva de autonomie, ii va tine departe de propriul potential si de abilitatea de a se descoperi pe sine. Permitandu-le copiilor sa incerce lucruri noi, adesea, inseamna a le da un sens al increderii in sine si a-i face responsabili.

In tot acest timp trebuie pastrata siguranta si decenta in minte;este necesar sa se intervina si sa se schimbe “cursul” unui comportament sau activitate atunci cand siguranta sau caracterul adecvat sunt compromise.

 

Sa nu uitam ca si copiii sunt tot oameni/umani:)

Sa ne amintim ca au sentimente, lucruri care pot sa le placa sau pot sa le displaca, lucruri favorite, mancare favorita, culori favorite etc. Sa onoram, ori de cate ori este posibil, aceste lucruri.

 

Sa rezistam tentatiei de a-i controla

Copiii sunt gata sa aiba incredere si sa absoarba informatii de la cei care le sunt in preajma si cu care isi petrec timpul. Incercand sa ii controlom ii lipsim de stima de sine, fiind o cale de  a le insera/impune modul nostru de a gandi si preferintele noastre. Este nevoie sa le lasam spatiul necesar care sa le permita sa creasca ca individualitate, sa creasca asa cum sunt ei, sa se defineasca. Rabdarea iti permite sa fii profesorul ideal. In loc sa te uiti dupa control, sa fi rabdator, ii va permite copilului sa creasca in ritmul lui propriu in loc sa il forteze sa faca lucruri pentru care nu este pregatit. Incearca sa vezi daca poti spune “da” copilului, inainte de a-i spune “nu”. Daca tendinta este de a spune “nu”, intreaba-te “de ce nu?” … este doar tendinta de a controla sau ai un bun motiv pentru care sa spui nu...

 

Sa alegem cu grija bataliile

Multe dintre optiuni/alegeri nu sunt situatii de viata si de moarte. Sa le oferim copiilor o franghie de siguranta, suficient de mult timp, astfel incat ei sa poata invata in conditii de siguranta, pe cont propriu. Greselile sunt o experienta de invatare, fac parte din invatare. Daca simti ca o situatie scapa de sub control, fa un pas inapoi si creaza un spatiu intre tine si copil. Acest spatiu este important pentru ambele parti, permitand ulterior exprimarea gandurilor, a sentimentelor si mai degraba o stabilire a limitelor decat o canalizare pe frustrare.

Sa fim rabdatori cu copiii nostri si astfel ei vor invata sa ne trateze pe noi si pe ceilalti cu amabilitate, prin puterea exemplului nostru

Exemplul pe care il dam poate fi de ajutor copiilor nostri de-a lungul intregii lor vieti. Vor invata deasemenea sa faca alegeri intelepte, pornind de la alegerile pe care tu le permiti lor sa le faca. Ei vor putea astfel sa se comporte amabil cu copiii lor si sa ii invete la randul lor sa faca intelegeri intelepte.

 

Sa fim rabdatori cu noi insine

Poate fi destul de dificil sa fii rabdator uneori intr- o lume in care “ se preda” Mozart inca din burtica :) sau asteptarile vis a vis de comportamente exemplare inca din perioada prescolara, sunt considerate “norme”. Nu conteaza cat de competitiva este /sunt abordarile la care suntem expusi, rabdarea ar trebui sa ne dea acel sens de  a ramane calmi cu noi insine, sa ne dea perspectiva de a recunoaste disponibilitatea unui copil de a se dezvolta in ritmul personal, independent de orice fel de standarde externe.

Sa iubim sa ne petrecem timpul alaturi de copiii nostri/sa fim cu ei/sa le fim alaturi

Uneori cea mai mare nerabdare este atunci cand permitem propriilor noastre eforturi, cum ar fi munca, preocuparile personale, hobby-uri, sporturi … sa stea in calea posibilitatii de a petrece timp cu copiii nostri. Indiferent ca suntem parinti, bone, profesori, voluntari, lucratori in domeniu … nimeni nu este imun la lipsa de rabdare/intoleranta la un moment dat. Daca simti fie si cel mai mic resentiment atunci cand esti in preajma/alaturi de copilul/copiii tai, de genul “ stau pe loc/ma retin - nu pot sa fac lucrurile pe care imi doresc sa le fac” sau te simti “pe jumatate prezent” in loc de a -ti oferi toata atentia ta, atunci rabdarea (constientizarea si valorizarea acesteia) este cea care poate restaura echilibrulsi bucuria de a petrece timp alaturi de copilul/copiii nostri, pentru ca acest timp impreuna este extrem de pretios. Este un timp in care putem invata lucruri extrem de pretioase despre lume, vazuta prin ochii lor. Deasemenea poate fi un timp pretios in care putem realiza ca putem face o mare diferenta in viata copiilor nostri, invatandu-i sau aratandu-le lucruri noi si ajutandu-i sa se iubeasca si sa se respecte pe ei mai mult decat pe oricine/orice.

Sa recunoastem rabdarea ca fiind o forma de bunatate.Oferind timp inseamna sa oferim o sansa “bunatatii”. Inlaturand presiunea din partea celorlalti, ii arati copilului tau ca nimic nu este mai important decat sa iti petreci timpul cu el/ei.Un copil caruia i se ofera timp din partea unui adult, absoarbe mesajul cum ca aglomeratia vietii poate astepta, ca copilaria este un moment bun/minunat si ca acolo nu este nici-o urgenta in a creste prea repede. Sensul vietii inseamna a ne fi alaturi, unii celorlalti, un dar pe care un copil il poate intelege si constientiza, doar infaptuindu-l :)

...so, take your time :)

 

 

 

 

Lasati un comentariu