Bagheta magica
... sau despre importanta cruciala a stimei de sine la copii...
Stima de sine raspunde la intrebarea "Ce simt (cum ma simt) despre (cu) ceea ce sunt?".
Invatam stima de sine in familia noastra de origine, biologica (nu este ceva ce se mosteneste)...iar familia are cea mai semnificativa influenta in dezvoltarea acesteia ...
Stima de sine globala (despre "cine suntem ") este, in mod normal, constanta. Stima de sine globala poate "creste" pe masura ce ne confruntam cu temerile noastre si invatam din experientele noastre.
Stima de sine situationala (despre ceea ce facem) fluctueaza, in functie de circumstante, roluri si evenimente. Stima de sine situationala poate fi ridicata la un moment dat (ex.: la locul de munca) si scazuta la un alt moment (ex.: in familie) sau invers ...
"Omida: Cine eşti tu?
Alice: În clipa asta nu prea ştiu, domnule, cine sunt; atât ştiu-cine eram când m-am dat jos din pat azidimineaţă, dar cred că de atunci m-am schimbat de câteva ori." ( Lewis Carroll – Alice în ţara minunilor)
Cand copiii sunt mici, auzim frecvent din partea lor fraze precum "Sunt foarte bun la .....", "Uite ce pot face!" ... cand incep insa sa mearga la scoala si sa interactioneze cu mai multi oameni, auzim aceste fraze din ce in ce mai putin, pe masura ce incep sa se (sa fie) compare cu altii.
Stima de sine scazuta presupune o evaluare (auto-evaluare) negativa a propriei persoane si apare de obicei atunci cand anumite circumstante (intalnite/traite) ating anumite sensibilitati.
Stima de sine se dezvolta pe tot parcursul vietii si serveste scopuri diferite, in diferite etape. De exemplu, bebelusii dezvolta persistenta si credinta ca pot realiza lucruri prin efort - atunci cand invata sa se roteasca, sa stea si sa stea singuri, dupa eforturi/incercari repetate. Copiii dezvolta stima de sine pe masura ce ating diverse repere/etape cum ar fi imbracatul, utilizarea toaletei, in mod autonom/independent, ceea ce le confera increderea (si credinta) ca pot realiza/atinge si urmatoarele etape.
Stima de sine este foarte importanta pentru ca joaca un rol crucial si are un impact direct asupra modului in care copiii actioneaza in fiecare zi. Stima de sine (sentimentul de sine) a copilului impacteaza prietenia cu alti copii, succesul in scoala, capacitatea sa de a face fata problemelor si increderea sa, in general.
Ajutandu-l pe copil sa aiba o stima de sine buna, acesta va putea face fata presiunilor celorlalti copii si responsabilitatilor, mult mai bine decat cei care dezvolta o stima de sine scazuta. Deasemenea pot face fata mai bine emotiilor puternice (pozitive/negative) si sa faca fata provocarilor si frustrarilor atunci cand acestea apar.
Sa ii valorizam pe copii atunci cand manifesta un efort real si reusesc in activitatile in care se implica si sa evitam sa ii criticam folosind "rusinea"si/sau "batjocora/umilinta". Sa ii incurajam sa se gandeasca la decizii si la consecintele pe care acestea le au si sa ii lasam sa isi rezolve propriile probleme in loc sa le sarim automat in ajutor.
Contrar a ceea ce s-ar putea crede, stima de sine nu vine sa le spuna copiilor ca sunt minunati, speciali...(chiar daca sunt), iar acordarea unui "trofeu" copilului, nu ajuta neaparat stima de sine. Copiii se pot simti bine si atunci cand nu reusesc. Atunci cand acestia concureaza - castiga sau pierd - ei vad ca munca lor si practica proprie pot face diferenta.
Stima de sine este rezultatul unor experiente care ajuta un copil sa se simta capabil, eficient si acceptat.
Cand copiii invata sa faca lucruri pentru ei insisi si sa se simta mandri pentru ceea ce pot face/realiza ... ei se simt capabili.
Copiii se simt eficienti atunci cand vad ca lucrurile bune vin de la eforturi facute, precum: sa incerce din greu/repetat, atunci cand se apropie de un obiectiv pe care si-l propun sau cand fac progrese.
Cand copiii se simt acceptati si intelesi de un parinte sau de o persoana apropiata, este mult mai probabil ca si ei sa se accepte pe sine. Sentimentele lor bune despre ei insisi se multiplica pe masura ce parintii ii valorizeaza, ii ajuta/le ofera suport atunci cand acestia au nevoie si le ofera permanent incurajare si sprijin.
Stima de sine se dezvolta in timp, iar daca ea este scazuta, aceasta poate fi crescuta. Parintii pot ajuta in varii feluri la cresterea stimei de sine a copilului.
- Sa ii ajutam pe copii sa invete sa faca diverse lucruri ... sa dezvolte competente. La fiecare varsta exista lucruri noi pe care copiii le pot invata. Chiar si atunci cand sunt micuti, sa invete sa tina o ceasca in mana sau sa faca primii pasi, pot aduce cu sine un sentiment de "maestrie" si de incantare. Pe masura ce cresc apar oportunitati nenumarate de invatare care pot face ca stima de sine sa prinda radacini.
- Cand ii invatam pe copii cum sa faca diverse lucruri, la inceput este bine sa le aratam noi si sa ii si ajutam. Ulterior, va trebui sa ii lasam pe ei sa le faca, chiar daca fac si greseli. Sa ne asiguram ca acestia au nenumarate oportunitati de a invata, de a incerca si de a se simti mandri de ei insisi.Sa nu facem noile provocari prea usoare ... dar nici prea grele.
- Sa ii valorizam pe copii, dar sa o facem cu intelepciune. A-i valoriza este un mod de a le arata ca si noi suntem, la randul nostru, mandri de ei. Sa avem insa grija ca modul in care o facem sa nu rastoarne de fapt situatia si sa obtinem un efect contrar. Asadar:
- sa evitam prea multa lauda (exagerarea) - in momentul in care copilul este laudat sau rasplatit pentru ceva ce simte ca nu a realizat ... suna fals si nu il ajuta foarte mult pe copil, care stie ca nu a avut o performanta buna (ii putem spune ca stim ca nu a fost cea mai buna performanta a lui, dar cu totii putem avea zile mai bune si mai putin bune);
- sa laudam mai degraba efortul decat rezultatul (de exemplu obtinerea unui calificativ bun - A/10) sau calitatile "fixe" (inteligent sau atletic). Laudand rezultatele si/sau calitatile fixe ii poate determina pe acestia sa evita in perspectiva situatiile in care si-ar putea pierde "reputatia". In schimb putem sa oferim valorizare pentru efortul depus, pentru progres si pentru atitudine. Acest tip de lauda ii incurajeaza pe copii sa faca eforturi in ceea ce intreprind, sa lucreze orientat pe obiectiv si cel mai important ... sa incerce, iar cand copiii fac acest lucru este mult mai probabil sa si reuseasca;
- sa le fim un bun model. Cand noi depunem eforturi in sarcinile de zi cu zi, noi setam un bun exemplu. La randul lui, copilul va invata sa depuna efort in ceea ce face. Modelarea unei atitudinii corecte, conteaza deasemenea. Cand ne realizam sarcinile intr-un spirit pozitiv (sau macar nu ne plangem)vom invata copilul sa faca acelasi lucru;
- sa renuntam la criticile dure. Mesajele pe care copiii le aud despre ei, de la ceilalti, se pot usor translata in "ceea ce simt eu despre mine". Cuvinte aspre, precum "Esti atat de lenes!" sunt daunatoare si nu motivante. Cand copiii absorb mesajele negative despre ei insisi, ei au un sentiment negativ despre ei si ajung sa actioneze in consecinta;
- sa ne concentram pe punctele forte.Sa acordam atentie la ceea ce copilul face bine si il bucura.Sa ne asiguram ca copilul are suficiente oportunitati care sa ii dezvolte aceste puncte. Cresterea punctelor tari este mai benefica decat focusarea pe slabiciuni (puncte slabe), daca ne dorim sa ii ajutam pe copii sa isi creasca stima de sine si sa dezvolte sentimente pozitive fata de ei insisi si sa reuseasca.
... se spune ca stima de sine este intocmai unui ... "vaccin social"... ii "imputerniceste" si ii ajuta sa faca fata comportamentelor indezirabile ...
I. Ducic spunea ca "cei mai multi oameni nu stiu ce vor, iar altii in mare numar, nu stiu ce pot"... haideti sa ii ajutam pe copii sa dea semnificatie vietii lor, sa se descopere si sa stie ce pot ... sa le oferim un "pasaport" al vietii care ii va ajuta in tot ceea ce vor face de-a lungul vietii lor :)
