Psihologia jocului
Psihologia jocului
Jocul si imitatia sunt cele doua instrumente fundamentale care ajuta la dezvoltarea psihologica a copilului.
In joc copilul opereaza cu simboluri, reprezentari, se proiecteaza pe sine in diverse roluri: de-a vanzatorul, de-a familia etc., ia diverse elemente din realitate si le investeste afectiv, transpunand situatia reala in imaginarul sau, modeland-o asa cum isi doreste.
Tot jocul este cel care ajuta la dezvoltarea spiritului de initiativa, a curajului, a comunicarii, a timiditatii, a atentiei si capacitatilor volitive (vointa) intrucat jocul are un puternic rol terapeutic. Ii poate stimula creativitatea si poate ajuta in egala masura la invatarea si respectarea unor reguli. Jocul este determinant pentru formarea si dezvoltarea personalitatii.
Experienta acumulata prin joc il ajuta pe copil sa se cunoasca mai bine, sa isi cunoasca punctele forte dar si limitele, sa capete incredere in sine, sa fie creativ, ii permite copilului sa fie el insusi si sa aiba propria lui originalitate.
Exista mai multe teorii ale jocului: teoria recrearii, teoria surplusului de energie, teoria exercitiului pregatitor, teoria jocului ca stimulant al cresterii etc.
Insa indiferent de motivatia/miza pusa in joc, un lucru este cert – Jocul este activitatea care ne insoteste din momentul in care ne-am nascut, el capata diverse forme de-a lungul dezvoltarii noastre si cert este cel mai bun tovaras al copilului/al nostru, daca stim sa il utilizam si sa ii valorificam intregul potential.
